Pasi pe Calea catre Inalt

Pasi pe Calea catre Inalt

Nov 12, 2012

Am trait de secole intr-o interpretare dureroasa a contrastului care caracterizeaza aceasta lume, l-am luat drept greutate si de multe ori drept “pedeapsa” pentru “pacate” mai mici sau mai mari pe care nu stim exact cand, cum si de ce le-am comis sau, intr-o acceptiune mult mai larga si mai impamantenita, datorita “pacatului originar” a carui semnificatie nu o intelegem nici pe departe pe deplin. Sunt notiuni luate de-a gata, idei ridicate la rangul de valori care ne-au dat o perceptie trunchiata asupra realitatii, care ne-au facut si ne fac in continuare sa traim o viata in care cu greu ne gasim implinirea, linistea sau bucuria. Sau daca atingem aceste stari, o facem temporar, fara sa stim cum sa le mentinem vii in manifestare.

Recent, prin raspandirea tot mai ampla a unei noi viziuni asupra vietii si spiritualitatii, ni s-au dat o serie de instrumente pe care sa le folosim pentru a ne depasi conditia, pentru a iesi din confuzie si adormire dar nu am inteles faptul ca acestea nu reprezinta tot Ceea ce Este, ci sunt doar un inceput. Cortina s-a ridicat! Dar piesa de abia acum incepe. Ne grabim, acum, dupa milenii de umbra, sa gasim lumina, sa devenim lumina. Dar ce este defapt aceasta lumina pe care ne dorim sa o imbratisam pentru o viata mai implinita? Nu stim cu exactitate. Cine stie si cine considera ca este detinatorul adevarului ultim este liber sa o declare. Dar cel ce intuieste macar ca aceasta lumina este defapt unda aceea care incepe ca ne calauzeasca pasii pe drumul evolutiei noastre care este in continua miscare spiralata inspre inalt, acela va pasi cu mult mai mult echilibru pe acest drum. De ce? Pentru ca stiind ca tot timpul exista mai mult si mai mult, se va mentine intr-o stare permanenta de deschidere si curiozitate fara a risca sa devina prizonierul unui nou sistem in care sa se inchida singur intr-un turn de fildes, orbit de noutatea si frumusetea acestui nou rasarit, crezand ca a atins iluminarea ultima.

Este nevoie de structura si fie ca vrem sau nu, construim oricum, in permanenta, noi si noi sisteme, pentru ca suntem dotati cu o minte, iar mintea asta face, aseaza elementele componente ale propriei realitati intr-o structura anume. Nu structura in sine devine limitatoare ci impresia ca aceasta noua structura, fie ea si de lumina, este sau reprezinta adevarul ultim. Tot ceea ce stii acum, in urmatorul tau pas evolutiv se poate dovedi praf in vant si totusi, asta nu inseamna ca pe moment nu este valabil. Copilul stie acest lucru intuitiv, in intelepciunea sa inocenta. El construieste, apoi darama, apoi construieste din nou, fara atasament, fara a se opri la un joc anume mai mult decat ii face placere. Sigur ca nu trebuie sa ramanem la stadiul de copil, caci maturizarea este importanta. Este important insa sa privim la acele aspecte ale copilariei care ne pot fi utile si pe care este bine sa le pastram si sa le dezvoltam pe calea Devenirii noastre. Viata noastra, in mod paradoxal, este un „joc serios”. Ea este importanta, fiecare dintre noi este important ca si componenta a intregului. Sa nu ne lasam amagiti de impresia de „micime” si „neputinta”. Acestea sunt scuze inconstiente pentru a evita sa ne asumam responsabilitatea contributiei noastre la tot, contributie care este reala, operativa si inevitabila orice am face si oricine am fi. Cu toate acestea, viata este un joc, din simplul fapt ca noi suntem mult mai mult decat ceea ce vedem si in momentul in care mergem la nivel de esenta, ne dam seama ca ceea ce traim acum este doar o mica, mica parte din tot ceea ce Suntem. In acest caz este bine sa ne jucam frumos si responsabil. Ideea ca existenta noastra face parte dintr-un joc uluitor de complex si important, ne detensioneaza in relatia cu evenimentele cotidianului, intelegand, totusi ca acest cotidian este esential, ca acest joc este valoros, ca reprezinta o trepta necesara si inevitabila pentru a trece la urmatorul nivel. Detensionarea joaca un rol esential in deschiderea noastra. Frica inchide. Relaxarea deschide. Cand actionam din frica rezistam curgerii, cand ne relaxam, ne aliniem cu curgerea si pasim inainte, mergem mai departe.

Atunci cand ne hotaram sa aducem o schimbare in noi, plantam o samanta. Dar care este miza acestei schimbari? Care este directia sa? Ne schimbam pentru a atinge o fericire de moment? Atunci vom uda samanta si planta va creste repede, ne vom bucura de frumusetea si parfumul sau si apoi, pentru ca aceasta este firea lucrurilor in aceasta lume manifesta, o vom privi cum se ofileste, pentru ca fericirea este trecatoare si noi am cautat sa sadim o serie de valori legate preponderent de lumea materiala. Da, rezultatul este unul rapid, dar pe cat este de rapid pe atata este de trecator. Daca sadim insa samanta dorintei unei dezvoltari dincolo de ceea ce putem intelege la momentul prezent despre aceasta lume, acesta este un plan mult mai inalt, mult mai elaborat, mult mai complex. Floarea care se va dezvolta va fi una fantastica, a parte. Aceasta, insa, cere timp, practica si rabdare. Semintele sale cer o ingrijire mult mai consecventa si probabil indelungata, dar rezultatul va fi pe masura. Nu este gresita nici una dintre cele doua abordari. Tot timpul vom cauta urmatorul pas iar acesta va fi cel pentru care suntem pregatiti intr-un anumit moment. Dar daca v-ati setat o tinta mai inalta nu va grabiti si nu va descurajat pentru ca lucrurile nu par sa se rezolve sau sa capete forma dorita in cel mai scurt timp posibil. O evolutie mai inalta cere o dezvoltare mai complexa si mai meticuloasa, ma elaborata iar procesul acestei dezvoltari este la fel de fascinant precum rezultatul. Oricum, tine minte ca orice rezultat odata atins, nu va reprezenta decat punctul de pornire pentru un nou pas. Asa ca tinta in sine nu inseamna un punct fix in care sa ajungem si sa ne cuibarim pentru vesnicie. Nu te grabi, dar nici nu sta pe loc, nu te alarma si totusi fii vigilent, fii atent, observa, invata, gusta acest proces al devenirii si zambeste cat mai mult posibil, punand in acel zambet cat mai multa seninatate. Ati observat vreodata comportamentul maestrilor evoluati? Acestia nu alearga. Ei stau, dar sunt atenti, treji tot timpul. Ei sunt relaxati, dar in relaxarea lor ei cauta neincetat fara ca noi sa ne dam seama. Si daca ajung in starea de plenitudine zabovesc acolo stiind ca aceea este esenta lor, dupa care merg mai departe, reintra in curgere… nu in cursa, ci in curgere. Nu putem fi, acum, asemenea lor, dar putem privi la acestia si intelege, constientiza, integra, le putem urma exemplul, suprapunandu-l totusi peste propria noastra Unicitate pe care nu trebuie sa o uitam niciodata.

Asadar, fii fericit cu ceea ce esti acum pentru ca esti forma cea mai inalta a propriei tale fiinte de la momentul prezent. Cultiva, insa, semintele propriei Deveniri. Nu le uda exagerat, pentru ca risti sa le inneci. Fii insa cumpatat si echilibrat, relaxat dar constant in munca ta. Zambeste fiecarei clipe si paseste inainte in ritmul personal, fara a alerga haotic doar pentru ca „iluminarea” este la moda. Pas cu pas, cu pas, vei ajunge acolo unde trebuie, totul este sa iti pastrezi echilibrul intre munca si odihna, intre calm si actiune, sa imbratisezi seninatatea dar sa nu faci din aceasta o lene, sa stii ca viata este un joc, dar sa nu il iei in deradere pentru ca este totusi un joc serios parte dintr-un joc mult mai mare, unicul care exista… jocul Devenirii.

Cu drag!

468 ad

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *