Mintea meditativa – partea 4

Mintea meditativa – partea 4

Jun 11, 2013

continuare a articolului: http://extinderea-constiintei.ro/mintea-meditativa-partea-3/

Orice se prelungeste creaza dukkha. Toate contactele trec repede pentru ca aceasta este natura lor. Acelasi lucru este valabil pentru vedere. Ochii nostri clipesc in continuu. Nu putem tine privirea constanta nici macar pentru lungimea de timp in care ne uitam la un obiect. Putem sa ne uitam la o pictura frumoasa, pentru un timp, si chiar sa ne placa. Cineva spune: “poti sta aici si privi pictura pentru urmatoarele conci ore, nu inchidem muzeul inca”. Nimeni nu ar putea sa faca acest lucru. Nu ne putem uita la acelasi lucru mult timp, fara a ne simti plictisiti, pierzandu-ne prezenta sau chiar adormind. Contactele senzoriale nu sunt limitate doar din cauza inabilitatii lor de a oferi satisfactie si defapt sunt valuri care vin si pleaca. Daca ascultam o muzica minunata, dupa cateva ore aceeasi muzica devine de nesuportat. Contactele noastre senzoriale oglindesc o relfectie a satisfactiei dar care nu are defapt o baza. Aceasta este Mara, mereu pacalindu-ne. 

Exista o poveste pertinenta a unui calugar din timpul lui Buddha care se leaga de ultimul sens al disciplinei. Un cuplu casatorit are o mare cearta si femeia se decide sa plece. Imbraca unele dintre cele mai bune sariuri pe care le are, unul peste altul, isi pune toate bijuteriile de aur si paraseste casa. Dupa un timp, sotului ii pare rau ca a lasat-o sa plece si o urmareste. Alearga de colo colo dar nu o poate gasi. In cele din urma intalneste un calugar ce mergea pe strada. Intreaba calugarul daca a vezut o femeie intr-un sari rosu, cu par lung si negru, cu multe bijuterii in jurul gatului si bratelor. Calugarul spune: “Am vazut niste dinti trecand pe aici”.  Calugarul nu fusese atent la conceptele de femei cu parul lung si negru, la imaginea de sari rosu si multe bijuterii, ci percepuse doar faptul ca era o fiinta umana cu dinti. El isi calmase simturile pana in punctul in care vederea obiectelor nu il mai tenta sa reactioneze. O persoana obisnuita, la vederea unei femei frumoase cu parul negrul, cu un sari rosu si multe bijuterii, alergand agitata pe strada, probabil ca ar fi incercat sa o urmareasca. Daca trece doar un set de dinti, este cam greu sa creeze dorinta. Aceasta inseamna calmarea simturilor. 

Daca ne intelnim cu un sarpe, acesta nu este ceva pe care sa il uram sau pe care sa il distrugem, ci doar o fiinta sensibila ce se intampla sa fie prin preajma. Asta este tot. Nu exista nimic de facut, nimic la care sa reactionam. Daca ne gandim la el ca la un sarpe ce ne poate omora, atunci desigur ca mintea o poate lua razna, la fel cum cea a calugarului ar fi putut, daca ar fi avut gandul “Oh, ce femeie frumoasa!”. 

Daca ne urmarim simturile de o maniera continua, devine obiesnuinta si nu mai reprezinta un proces dificil. Viata va fi mult mai pasnica. Lumea pe care o cunoastem este construita din prea multa proliferare. Peste tot sunt culori, forme, fiinte diferite si cresterea naturii. Fiecare specie de copac are sute de subspecii. Natura prolifereaza. Cu totii aratam diferit. Daca nu ne pazim simturile, aceasta proliferare in lume ne va tine intr-o starea de atractie, viata dupa viata. Sunt prea multe de vazut, de facut, de stiut si de reactionat la. Deoarece aceste lucruri nu au un sfarsit, am putea foarte bine sa ne oprim si sa iti cercetezi interiorul. 

O minte meditativa se obtine prin constientizare, intelegere clara si prin calmarea simturilor. Aceste trei aspecte ale practicii trebuie facute in fiecare zi. Vor rezulta pace si armonie, iar meditatiile vor inflori. 

sursa: http://www.vipassana.com/meditation/khema/hereandnow/meditative_mind.php

468 ad

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *