Liberul arbitru

Liberul arbitru

Nov 27, 2012

A-LEGE-RE. Interesantă despărţire nu crezi? Oricum ai privi lucurile mai devreme sau mai târziu ai să te loveşti de neputinţa de a exprima tot, de a fi destul de clar sau a curpinde cu mintea conceptele pe care încerci să le enunţi.  De fapt orice încerci să enunţi devine “încadrat” şi “interpretat” de către mintea fiecăruia, astfel încât să devină un obiect recognoscibil conştienţei. Pentru că altfel suntem nişte extratereştrii care interpretează greşit ceea ce primesc la nivel senzorial şi încearcă să vorbească cu pietrele… nu că nu s-ar putea şi aşa ceva într-o ultimă măsură şi cu gradul de evoluţie necesar atins, dar nu asta e treaba noastră aici şi acum.

Pomeneam într-un articol anterior despre liberul arbitru şi despre modul în care mi-am tot modificat punctul de vedere în ultimii ani. Înţeleg şi accept şi faptul că voi integra mereu tot mai mult, apoi voi putea exprima tot mai mult şi voi trăi tot mai deplin. Şi că aceste “puncte de vedere” trebuie folosite mereu pentru a deschide oamenii, pe cât posibil. Pentru că într-o lume cu valenţe de libertate e greu să accezi către nişte adevăruri înalte dacă nu ai repere. Să trăieşti cu acele calităţi în tine te aduce mai aproape de divinitate, de sacralitatea din tine şi de infinitul pe care îl reprezinţi. Să ştii cu fiecare celulă cum e bine şi cum ai făcut doar pentru experimentare. Şi nici aici nu poţi trage o linie… Simţi cum te afunzi din ce în ce mai adânc încercând să creionezi conceptele conceptelor conceptelor. Poate nu merg toţi atât de departe, poate unii au trecut de mult de acest punct de unde poate doar acceptarea viaţii aşa cum e – însă nu îngenuncherea sau predarea în faţa ei – este o cale de a merge mai departe. Iertarea şi acceptarea tuturor, înţelegerea că şi tu ai fost cândva în acea postură – chiar dacă nu îţi poţi aminti, sufletul tău ştie, lasă-l să se exprime – te poate ajuta să mai faci câţiva paşi. Şi apoi? Ce mai e? MIntea ta nu poate concepe paşii pe care îi ai de făcut în dimensiunea conştiinţei pure de unde vii, pentru că mintea noastră “gândeşte”. Trebuie să integrezi şi partea asta din tine în ecuaţia infinitului şi vei ştii, vei simţi ceea ce trebuie să ştii şi poate, destul de puternic inspirat, vei reuşi să şi exprimi acele “concepte”. Aş lăsa liniştea să vă vorbească de acum încolo dar încă nu am ajuns la acel nivel, mai am şi eu multe de învăţat, perspective de experimentat, acceptări şi iertări. Cu toţii avem. Dar tocmai de aceea evoluăm, ne înţelepţim, ne înbunăm, ne deschidem.

Şi aici intervine liberul arbitru. Alegi. Şi alegerea ta te aşeză pe o anumită direcţie. Direcţie care, ultimamente e cumva dictată de nişte factori superiori (destin, alegeri a-priori naşterii, unicitatea spiritului tău) dar de care dacă nu eşti conştient/ă mai bine uiţi pentru că nu e ca şi cum i-ai putea cântări…  ştii că ei sunt acolo dar îţi foloseşti toate instrumentele pe care le ai (chiar şi cele de care nu eşti conştient încă, de exemplu intuiţia chiar dacă nu îţi dai seama că o foloseşti) pentrua lua cea mai bună decizie. Important e să iei decizia, să faci pasul dacă tu crezi că aşa e bine. Dacă tot ce e în tine îţi spune să faci, fă-o. Pentru că a sta şi a analiza te conduce către stagnare – desigur că şi asta e o lecţie, dar măcar dacă experimentezi lasă-ţi posibilitatea să te joci – şi pentru a integra o lecţie tu trebuie să o trăieşti. E condiţia sine-qua-non pentru accedere la niveluri superioare. Am putea discuta decenii întregi despre influenţele pe care le primeşti din parte structurilor tale subtile la luarea unei decizii, pentru că ele există, sunt parte din tine şi întotdeauna “întregul” ia decizia, nu numai o parte: a se citi Ego. Dar şi dacă reuşim să creionăm nişte linii generatoare compuse din viaţa ta de acum, vieţile anterioare şi viitoare şi misiunea sufletească plus caracteristicile unice ale spiritului tău (presupunând că am avea acces la toate aceste informaţii) tot nu putem accede la înţelepciunea fără margini a câmpului conştiinţei universale, nu putem exprima cantitatea infinit într-un cadru finit. Da, e un număr foarte mare de genul 999999999999999999999999999…..999999999999999. Dar finit.

Aşa că e mai important să trăieşti, să cauţi, să vezi, să înerci făcând alegerile pe care le faci, acceptându-ţi limitele şi neputinţa, iertându-i pe cei care vin să te înveţe pentru că odată iertaţi deschizi calea către sufletul tău şi al lor, înţelegând că e câteodată mai bine să nu ştii şi de aceea universul îţi blochează accesul la anumite informaţii, punând întotdeauna alegerea sufletului tău în faţă. Eu asta aleg să fac, atât cât pot, şi vreau să împărtăşesc aceste lucruri celorlalţi, poate vor fi de folos. Şi e un punct de vedere, exact ca al tău, lângă care îl aşez pentru a rotunji adevărul. Dacă poţi privi aşa lumea o să te uiţi de exemplu în paralel la ceea ce spune biserica ortodoxă despre liber arbitru şi poate… Ramtha, două extreme între care poţi să aşezi o fracţiune din adevăr. Acela care trăieşte în tine. Pentru că vezi tu, dacă ai conştiinţa faptelor, gândurilor, sentimentelor, emoţiilor şi al energiei tale, liberul arbitru impus de biserică îmi pare un punct de vedere care închistează, care te face să faci bine cu forţa, de frica unei ameninţări. Genul acesta de poliţie care pune iadul în cârca oamenilor nu prea îmi sună a libertate şi adevăr. Desigur că nu aş merge nici atât de departe pe cât poate Ramtha să meargă, pentru că nu sunt un sfânt care să se jertfească doar ca să încheie o “lucrare” şi să dea exemplu… acceptându-i pur şi simplu pe criminali. Da. Mai mult ca sigur am trăit şi eu aceste experienţe undeva pe linia evoluţiei, ca să învăţ, dar trebuie, sunt convins de asta, când prezinţi oamenilor orice, dar orice, să încerci să exprimi cât mai mult, nu să acorzi edicte, să enunţi teoreme şi oamenii TREBUIE să facă aşa. Nu. Învaţă-i că au fost şi ei acolo şi tocmai de aceea ei nu mai fac aşa ceva… arată-le nu că merg în iad ci să aibă o abordare cât mai constructivă şi faţă de un asemenea act. Vrei să vezi că se schimbă lumea? Vrei să faci paşi în a-ţi extinde aici şi acum conştiinţa? Atunci încearcă să priveşti mai adânc de fiecare dată. Caută. Găseşte. Luminează. Dacă nu, accept punctul tău de vedere şi îţi urez călătorie plăcută în continuare sau aşa cum o vrei şi alegi în consecinţă. Universul ne învaţă în cele din urmă pe toţi cum stau treburile, numai că atunci când o ştim o exprimăm altfel.

Şi desigur, subiectul abia a fost deschis, poţi să completezi şi tu suflet drag!

468 ad

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *