Despre bunatate

Despre bunatate

Nov 24, 2012

Câteodată e bine să laşi lucrurile simple, clare şi concise, dar de-a lungul timpului, dacă eşti atras într-un anumit domeniu, tinzi să acumulezi informaţie despre subiect chiar şi fără să vrei, după ideea că acolo unde îţi e atenţia şi intenţia, acolo este şi energia şi începi să “confecţionezi” sisteme din ce în ce mia complexe pentru a integra noile cunoştinţe în plaja foarte largă deja existentă în mintea noastră, a fiecăruia. Când se întâmplă asta e benefic să te opreşti, să pui capăt studiului şi să încerci să faci ceva cu ajutorul cunoştinţelor acumulate. Văd în acest tablou, o imagine perfectă a învăţământului romînesc de azi şi a direcţiei dar şi a rezultatelor pe care acesta le obţine. Dar să nu divagăm. Azi stăteam şi mă gândeam că ar fi bine să îmi reevaluez unele “cunoştinţe” şi în decursul logic de a face acest lucru am încercat să îmi explic mie conceptul de om bun…

Şi de aici a pornit totul. Dacă întrebi pe cineva pe stradă îţi va spune că omul se recunoaşte după faptele sale. Deci, faci fapte bune eşti om bun. Daaa, simplu aş fi zis şi eu. Dar apoi am schimbat punctul de referinţă. Asta pentru că am fost şi eu personal în postura omului bun care încerca să facă bine şi din cauza asta mai rău făcea… mi-am dat seama că eram bun doar atât cât puteam eu şi cât putea să cuprind eu din întreaga situaţie. Nu am înţeles că încercând să fac bine într-o parte, făceam rău în cealaltă şi totul a rămas aşa până nu am înţeles că a fi ferm nu întinează cu nimic faptul că eşti bun. Blândeţea deci, poate să fie apanaj a omului bun dar nu întotdeauna. Apoi tot din cauza faptului că eram “în mintea mea” un om bun care nu se putea detaşa de situaţie am ajuns să încerc să împac şi capra şi varza şi nu am reuşit niciuna pe deplin. Am dat-o din omul bun în omul slab, interesant e că din cauza conjuncturii până nu am învăţat lecţia şi mi-am schimbat atitudinea nu s-a schimbat nimic în desfăşurarea evenimentelor.

Dar apoi am mai evoluat puţin şi am mai acumulat nişte cunoaştere şi deodată am pus un alt plan al conştiinţei peste noţiunea de om bun. Omul care e considerat bun în adevăratul sens al cuvântului este cel care poate vedea dincolo de aparanţe şi extrage înţelepciunea din toate evenimentele pe care le trăieşte, nu răspunde reactiv la stimulii externi indiferent de natura sau încărcătura lor şi ia deciziile în numele binelui suprem. Bineînţeles că şi această postură are nuanţele sale infinite şi unice. Şi atunci… de ce atâta căutare? Pentru că altfel nu puteai să ajungi la concluzia proprie şi izvorâtă din adâncul sufletului că poţi să fii un om bun.

Şi ce îl defineşte? Cum îl identifici? Simplu: bunătatea se simte şi se împarte, e simplă dar atinge complexităţi uimitoare în relaţiile cu ceilalţi şi parcă atunci când un om buin trece pe undeva sfinţeşte locul. Acum trebuie doar să fim destul de sensibili ca să putem percepe. Şi desigur să închidem cercul cunoaşterii incluzând acolo tot ce am învăţat până acolo.

468 ad

2 comments

  1. Cristiana /

    …tare mult mi-a plăcut , Flipi !!!

    • mă bucur Cristiana, înseamnă că am ajuns acolo unde trebuie cu articolul!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *