Calatorie in interior

Calatorie in interior

Oct 23, 2012

Ca orice loc de pe Pământ, interiorul fiinţei se poate defini ca un loc al Conştiinţei. Această călătorie în interior e practic finalul acestei călătorii care înseamnă Extinderea Conştiinţei. Pentru că există legi care guvernează acest univers şi acestea sunt exprimate atât de frumos în texte vechi de mii de ani am să folosesc şi eu expresia Hermetică a celei de-a doua Legi: “ceea ce este sus este şi jos, ceea ce este jos este şi sus.” În acest fractal infinit, pornind de la cele mai mici şi fine forme de manifestare până la cele mai mari şi grosiere, totul urmăreşte acestă armonie, cu o stricteţe care dovedeşte prezenţa acelei Inteligenţe şi Iubiri infinite din spatele a TOT ceea ce există şi ce nu există. Şi ca să fie o călătorie savuroasă şi un exemplu de cercetare dar şi de premiză pentru deschiderea conştiinţei prin acceptarea unor experienţe noi şi a unor cunoaşteri noi, am să folosesc ultima călătorie pe care am făcut-o ca paralelă pentru această Călătorie. Şi pentru că aici, în acest spaţiu pentru suflet vorbim şi de Deschiderea şi de Extinderea Conştiinţei dar şi de Călătoriile Iniţiatice care ne pot ajuta să facem aceşti paşi, vă iau cu mine într-o mică incursiune pentru care le mulţumesc celor două puncte de lumină care m-au însoţit – una venită din lumina iubirii care ne leagă infinit şi cealaltă dintr-o lumină asemănătoare a înţelepciunii iubirii – şi cu care am desenat un triunghi luminos, important în geometria acestei CĂLĂTORII.

Peştera Ialomicioara.

Trecutul acestor meleaguri e o necunoscută încă pentru noi, pentru că spre deosebire de alte civilizaţii care şi-au înscris cunoşterea în texte, noi am ţinut-o ascunsă, din motive bine întemeiate atunci. Acum însă, cu ajutorul unor oameni extraordinari, cu ajutorul simţirilor corpurilor noastre subtile, ies la suprafaţă pentru a ne sugera măcar intuitiv bogăţia trăirilor strămoşilor noştri şi complexitatea lucrărilor pe care le făceau, cu scopul de a ne oferi suportul pe care noi azi să ne dezvoltăm re-amintirea.

În acest sens, alături de peştera Polovragi, Ialomicioara este un punct de pornire pentru oricine e cât de cât sensibil şi deschis la capitolul extrasenzorial. În acelaşi timp e o călătorie revelatoare, care îţi dezvăluie, dacă ştii să simţi şi ai răbdare să îţi coordonezi paşii cu energia locală multe secrete şi în acelaşi timp îţi oferă posibilitatea să treci prin toate cele şapte planuri ale conştiinţei pe care corpul tău fizic le conţine. Este extraordinară energia pe care această lucrare a omului o oferă trecătorului dacă face traseul corect şi îl parcurge cu pas domol şi atent la ce e în jur şi în interior. Dacă îşi dă voie să se oprească în anumite puncte ca să contemple liniştea sau să simtă energiile extrem de fine ce circulă fără oprire.

Da la intrare trebuie să sesizaţi un fenomen extrem de interesant. Similar barierelor pe care sufletul le are natural – atunci când intri în legătură cu el, este linişte, o linişte interioară ireală – peştera are o configuraţie care limitează propagarea sunetelor în interior. După primul colţ e o linişte completă, nici măcar clopotele bisericuţei de la intrare nu se aud.

Apoi, există câteva canale paralele cu galeria centrală, unde energiile sunt etraordinar de dense, sunt locuri excelente de meditat. În apropierea intrării, după traversare canalulu jos de la intrare, există o cameră unde cei mai mulţi care simt că nu vor să inainteze se opresc. Ceva îi opreşte, similar modului în care ne este frică câteodată să privim în noi. Să sondăm acele neguri care sunt de fapt lecţiile prin care am trecut şi care ne conferă multe dintre cunoaşterile şi deschiderile pe care le avem, în absolut, nu neapărat în manifestare în această încarnare. Dacă simţi că nu vrei să înaintezi, aici poţi sta o vreme pentru obişnuirea cu puternica energie a Peşterii. Atunci când te împleteşti cu fluxul acela care provine din aceiaşi Sursă, negura devine contrast pentru lumină, neînţelesul devine acceptare, frica devine curiozitate.

Nu se poate povesti exhaustiv acest periplu, în schimb putem păşi frugal pe fiecare pas al conştiinţei fiecăruia, urmărind în paralel procesul ascendent de la zona denumită Lacuri până acolo unde publicul de obicei se opreşte, la Marele Preot, o zonă care este energetic legată de toate punctele importante ale Peşterii cu fire spiralate de lumină, exact cum Shushuma, Ida şi Pingala se împletesc într-un dans etern în energetica coprurilor noastre. Ca o mică paranteză sunt de fapt 12 şiruri de lumină, poate chiar mai multe, dar încă neştiute, dar deocamdată ne vom limita la cele trei pentru a putea înţelege legăturile.

Vrăjitoare la coborârea spre Lacuri

Primul pas, corespondent al Lacurilor este Muladhara, chakra de bază, unde rezidă Kundalini. În peşteră găsim cristalina imagine a apei ce curge, ce inundă întreaga peşteră, imaginea Babelor înaintea coborârii simbolice în adâncul fiinţei instinctive ce rezidă aici. E primul pas al conştiinţei care e direct legat de corpul eteric şi de vitalitatea corpului.

Cascada de apă de la Lacuri

Figuri de pe peretele Sălii Mari

Cel de-al doilea pas e Svadhisthana şi conţine următorul pas al conştiinţei, sentimentul, emoţia, trăirea. Acest plex e legat direct de corpul astral şi e reprezentat în peşteră prin intrarea în lumea de vis a marii săli. Aici găsim şi în starea interioară o paralelă subtilă a acestor trăiri.

Trebuie să fac o paranteză aici pentru că mi s-a explicat că traseul normal, folosit de către Moşi era pe laterală, lângă perete, pentru că acolo sunt fluxurile cele mai puternice, însă configuraţia actuală a peşterii nu permite accesul pe laterală decât pe un alt nivel de conştiinţă, în partea superioară a peşterii, dar privirea / intenţia poate urmări în jocul de lumini şi umbre desenele de pe pereţi. Infuzat cu starea potrivită găseşti pe rând feţe de Moşi, de lupi, harta României, care de fapt era a Daciei, sculpturi reprezentând frumosul şi tentaţia, poporul şi cunoaşterea…

Cap de Atlant la coborârea spre Lacuri

Cel de-al treilea prag e reprezentat de Manipura. Aici, sus, e înţelepciunea, care stă scrisă în sloavele pelasge, sub marele bolovan din sala centrală, legătura din corp cu corpul mental. Înainte de acest pas se poate face un po-pas, pe stânga, unde există ca o gură unde poţi să stai să t eîncarci cu energie pentru periplul pe care îl mai ai de parcurs.

Scriere pelasgă sub Marele Preot din Sala Mare

Urmează cel de-al patrulea pas, în Anahata, care e practic o prezenţă atotcuprinzătoare, e o simţire, pentru că e singurul loc unde totul e tot şi infuzează întreaga peşteră. Singura chakra ce nu e legată intrinsec de un corp, e locul cel mai de preţ pentru ceea ce numim viaţă şi nu poate fi descoperit decât în interior. Acest loc îl vei găsi după ce ai parcurs întregul drum şi calea de întoarcere e o evoluţie regresivă.

Marele Preot din Sala Mare

Cel de-al cincilea pas e Vishudha şi s direct legată de corpul cauzal, de putere şi comunicare în sensul de împletire totală la toate nivelurile. Deasupra sălii centrale e un loc în care dacă eşti sensibil vei simţi cum chaka gâtului vibrează (e cel mai puternic semn pe care chakra îl amplifică natural fiind asociată comunicării) şi te pregăteşte pas cu pas pentru ultimele două niveluri.

Harta României cu centura energetică

Aşa ajungi la harta României cu traseul energetic desenat pornind de la Porţile de Fier, continuând cu arcul Carpaţilor şi deversându-se în mare pe undeva pe canaalele Dunării, în punctul numit Ajna, cel de-al treile ochi, unde se deschid clarsimţuile. Acest loc, datorită încărcăturii este mimat undeva înainte de a ajunge la Lacuri, sub prima scară abruptă de lemn instalată în peşteră, într-un punct care e alb ca lumina, de formă hexagonală şi care are o vechime de mii de ani. Aici se deschide poarta către corpul budhic, penultima poartă a conştiinţei către libertatea finală.

Altarul din capătul circulabil al peşterii

Pentru ca în finalul călătoriei să atingi Poarta Marelui Preot, acolo unde lotusul cu o mie de petale stă, în Sahasrara, legată de corpul atmic, în compania înţelepciunii infinite a iubirii. Aici energia şi oamenii fac calea întoarsă pentru a completa ceea ce în Tai Chi sau Qi Gong se cheamă micul circuit.

Data viitoare când vei merge în peşteră încearcă să parcurgi conştient acest periplu şi vei simţi, pe cât eşti de sensibil la aceste manifestări ale energiei, la un salt şi în conştiinţă şi în niveluri de energie atinse. Practic oameni în vârstă care ating punctul final se simt odihniţşi şi proaspeţi, poţi parcurge peştera în tricou cu mânecă scurtă deşi sunt poate 8 – 9 grade Celsius şi poţi medita în punctele cheie pentru mult timp fiind în linişte datprită armonie induse de peşteră. Poţi în acelaşi timp să fii într-un periplu de cunoaştere şi re-cunoaştere, să găseşti motivul pentru care a i venit aoclo, să îţi revezi legăutura cu acel spaţiu şi cu ceea ce se cheamă puţin mai sus, la suprafată, mioritic, Gura de Rai. Călătorie plăcută!

468 ad

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *