AMIGDALA – muzica creierului – partea 2

AMIGDALA – muzica creierului – partea 2

Feb 23, 2013

continuare a articolului:

Autostimularea migdalei fara electrozi poate fi facuta prin folosirea capacitatii creierului de a fi ghidat prin imagini

 In ziua de astazi, cand un copil de sase ani invata sa foloseasca compleele computere – aproape toti am esuat in a invata corect cea mai complexa masinarie din univers – creierul nostru. Suntem invatati cum sa conducem masini sofisticatem, sa operam unelte si electrocasnice complicate dar nimeni nu ne-a invatat cum functioneaza creierul nostru. Conducem orbi.

 Totusi, atunci cand un individ invata cateva lucruri de baza despre creierul lui si in acest fel, invatand cateva tehnici de autocontrol si de control asupra amigdalei/lobilor frontali, atunci incepe sa porneasca schimbari pozitive, radicale si coplesitoare in functiune, comportament si activitate. Incepe sa isi acceseze din ce in ce mai mult din potentialul infinit ne-explorat. Incepe sa dea aripi creierului, dupa cum unul dintre subiecti a si declarat : “se simte ca si cum ai zbura”.

 O recenta emisiune de la radio, Coast to Coast AM gazduita de Art Bell, a primit mii de raspunsuri de la persoane ce isi “stimulau” amigdala in partea frontala in timp ce instructiunile erau oferite live in emisiune, inclusiv simpla vizualizare “a mangaierii cu pana”. Pentru multi, aceasta a insemnat o crestere imediata si dramatica a senzatiilor auditive, vizuale si fizice, in acelasi timp avand niste rapunsuri remarcabile la exercitiul “Prinderii norilor”. In exercitiul “prinderii norilor”, “stimularea frontala a amigdalei” este urmata de concentrarea pe un anumit nor de pe cer, lasand norii din jur neatinsi. Pe cat de neasteptat suna, numarul perosanelor ce au raportat cu succes folosirea paranormala a creierului lor, a fost si continua sa fie extrem de impresionanta.

 Metamorfoza muzicii mintii

 Un om salbatic al muntilor, tipand……. m-a introdus in aceasta chestiune a creierului.

 Scriu aceste randuri de la un birou de rasinoase ros de vreme, privind la o panorama larga pe fereastra ce da catre est. Ma aflu la o altitudine de 3000 m, intr-o cabana de munte si va d o intindere imensa de plopi si molizi. Privesc la norii gri si albi ce se rostogolesc deasupra vaii verzi din fata mea.

 Pe una din partile cabanei este o stanca imensa de granit, inalta de 90 de m. De-a lungul vaii, in departare, rasare inaltul munte Evans cu cei 4200 m altitudine. O suta saizeci de km mai jos, se afla Pikes Peak.

 Perspectiva din acest punct favorizat asupra Colorado Rockies, este nemaipomenita! Ma aflu la Dormant Brain Research and Development Laboratory langa Blackhawk, Colorado. Calatoria mea aici a inceput in 1981. Ma uitam la televizor, intr-o seara tarziu, in Denver, pe jumatate adormit, in timp ce schimbam canalele. Pe un canal local educational, PBS, m-am oprit sa privesc la un grup de oameni ce vorbeau despre creierele si experientele lor de la laboratorul din salbaticie din munti.

Leaderul grupului era un tip ce arata salbatic, ce purta blugi, parul lung si barba. Doar mai tarziu am aflat ca urmase patru universitati si nu era in nici un caz un hippie. Ceea ce mi-a atras imediat atentia si m-a trezit instantaneu, a fost modul sincer si logic in care au descris cateva experiente absolut incredibile si neobisnuite pe care ei le-au trait. Au descris evenimente zilnice, fantastice si placute intr-un mod foarte intens. Au descoperit ca practic creativitatea si inventivitatea curg din ei fara efort precum apa dintr-un robinet. Toti erau de acord cu faptul ca in mod real cheia catre toate aceste experiente era sa inveti cum sa pornesti zone anterior “necartografiate” ale creierului”. Daca ceea ce spuneau era adevarat, creierul meu trebuie ca a stat pe loc pentru aproape intreaga mea viata. Dupa ce emisiunea s-a terminat, leaderul grupului a aparut impreuna cu un intervievator pentru o discutie in doi. De data aceasta “expertul in materie de creier” purta un costum conventional. A vorbit cu entuziasm si viata, glumind mai mult decat ocazonal. Acesta era T.D.A. Lingo si a oferit si adresa pentru mai multe informatii

 Fiind intrigat de aceasta combinatie de stiinta, natura si neconventional, am scris si apoi am primit informatii scrise despre cursul “Brain In Nature”, curs care se tinea in fiecare vara in salbaticia padurii, la aproximativ 65 de km la vest de Denver. In acest mod am aflat ca potrivit ultimelor opinii neurologice, creierul uman este cel putin 90% adormit – de unde si numele laboratorului. In ultimii 25 de ani (la acel mment), Lingo a condus un laborator si o scoala de studiu al comportamentului si creierului. Scopul principal al programului a fost sa descopere de ce neuronii umani raman atata de nefolositi si ce metode putem folosi pentru a ii activa.

 Mi-au fost trimise si instructiunile pentru vizitare, asa ca in week-end-ul urmator am condus pana acolo. Parea sa fie distractiv si in acelasi timp o aventura. Prima mea experienta la laborator a fost neplacuta, in primul rand pentru ca ceea ce s-a intamplat a fost ca am fost certat sever de catre director care m-a mustrat pentru ca nu am citit instructiunile cu atentie. Eu ma asteptam sa fiu primit cu bratele deschise, in schimb Lingo striga la mine ca am venit in ziua gresita.

 “Nu ai citit instructiunile”, insista el. “Vizitatorii au voie duminica, nu sambata. Primul lucru pe care il vei invata aici este sa citesti instructiunile”.

 Rusinat si poate si jignit, am fost totusi incurajat sa astept. De vreme ce ajunsesem acolo, Lingo s-a gandit ca as putea totusi sa vad locul si sa inteleg ce se intampla acolo. Istoria lui Lingo si evolutia locului a fosta, pana la urma uimitoare si nimic din ce mi-am imaginat. 

  

468 ad

No comments

Trackbacks/Pingbacks

  1. AMIGDALA - muzica creierului - partea 3 - [...] continuare a articolului: http://extinderea-constiintei.ro/amigdala-muzica-creierului-partea-2/ [...]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *