Adevar divin – oglinda sufletului

Adevar divin – oglinda sufletului

Feb 5, 2013

Nu. Nu e vorba de nicio editura. E vorba despre ceea ce fiecare are in interior si ar trebuie sa fie vela care se umfla de suflarea sufletului atunci cand facem pasi in viata. Ar trebui sa fie farul ce lumineaza noaptea sau care ne dezvaluie detaliile umbrelor. Ar trebui sa fie rod si crestere si ajutor. Din pacate nu intotdeauna ceea ce “asteptam” noi se si intampla. Pentru ca suntem intr-adevar masinarii complexe, sclipiri de un moment al fluxului constiintei in interiorul uitarii din tunelul timpului – viata pamanteana. Aici si acum sufletul meu este infinit, nu cunoaste limitarile trupului si chiar mintii mele, care nu poate trece mai departe de conceptul de infinit sau de cel de 0 absolut… e scanteia fara forma ce se naste din visul lui Dumnezeu.

Adevarul divin este, pentru noi, identificabil in toate aspectele vietii noastre, conteaza numnai cum privesti viata si ceea ce traiesti. Traducerea corecta a “intamplarilor” iti confera acea liniste interioara pe care o vedem la marii maestrii. E bucuria neasemuita pe care o poti citi in ochii unui bebelus atunci cand isi priveste mama in ochi, sau linistea ocrotitoare din ochii unei lebede pe lac, privindu-si odraslele cum plutesc in jurul ei pe oglinda imaculata a apei. Totul e o bucurie a impartasirii si a conexiunii, a unimii. Noi, oamenii ne credem mai destepti si incercam sa “etichetam” si sa “cantarim” si atunci creem niste reguli care nu tin cont de aceste legi ale creatiei si in acel moment se produce un ton disonant care bruiaza curgerea frumoasa a luminii, fie ca e vorba de viata cuiva sau de un dar divin sau chiar de o banala ocupatie de moment. In acel moment, toti cei implicati sunt “ghidati” de catre sinele lor interior spre a se echilibra, oricare ar fi mijloacele. Atunci ies la lumina cu adevarat acele elemente interioare pe care respectivii trebuie sa le slefuiasca. Atunci se oglindesc in intinderea infinita toate colturile si umbrele care creaza valuri.Aceste valuri se intrepatrund si apoi pornesc spre ceilalti unde se ciocnescs de valurile pe care le fac ceilalalti. Pentru ca, fara deosebire, cu totii facem valuri, unii mai mici, altii mai mari. Stropii ce sar la intersectia lor sunt sclipiri de moment, care, detasati fiind de corpul propriu zis, pot fi zariti si intelesi. Atentia asadar la aceste momente si incercati sa intelegeti sursa si natura lor, invataturile pe care suflarea voastra interioara o ofera consteintei. Pentru ca daca reusiti sa constientizati adevarata lectie din spatele acelei miscari sunteti mai aproape de elimina o unda care nu e in concordanta cu voi si care va impiedica sa fiti mai linistiti, mai echilibrati, chiar mai fericiti. Conectandu-va la natura voastra interioara, prin orice metoda vi se potriveste e o alta cale de a intra in contact cu sursa acestor valuri, insa este una mai dificila pentru ca de multe ori “mesajele” energiei din spatele valurilor este cumva codificata, este mult mai abstracta, fiind in acelasi timp mai rarefiata decat valul propriu zis si astfel mult mai greu de decelat, nu imposibil insa.

Viata in sine, mediul, oamenii din jur, Universul, creaza la randul lor valurile lor, unele care ca fac miscarea pe care noi o creem sa para insignifianta si mica, astfel ca adaugam o alta necunoscuta la ecuatie. Cu toate acestea, compunerea acestor miscari unduitoate intr-o forma recognoscibila produce ceea ce noi numim viata. Este ceea ce percepem prin intermediul simturilor primare si ceea ce schimbam cu mediul inconjurator prin legaturile noastre senzoriale. Suntem parte atat din acest val minunat cat si din Respiratia lui Dumnezeu (acel du-te – vino al suflului fiecaruia) chiar daca nu o stim si nu o constientizam. Pentru a obtine acea oglinda interioara in care sa se reflecte Cerul si pentru a putea privi printre razele minunate ale Soarelui interior (sufletul nostru) trebuie sa facem liniste, sa potolim valurile, mai intai cele exterioare, lasandu-ne in voia lor, devenind una cu ele, stiind ca TOT  si TOATE sunt parte din noi si noi parte din ele si apoi sa le potolim si pe cele interioare pentru a deveni una cu oglinda minunata din interiorul nostru.

E un proces in care trebuie sa fi sincer cu tine, sa privesti adanc, sa vezi toate lucurile sub lumina blanda a sufletului, sa cresti linistea interioara, ca pe mici seminte de lumina care inmuguresc la atingerea iubirii, pentru ca ele, semintele, sa dea in rasaduri norii minunati si soarele de pe cer ce se vor oglindi in noi, conferindu-ne acea putere interioara care ne propulseaza in zbor printre ele. Sa fim un cu linistea interioara si sa simtim infinitele particule ce ne inconjoara si ne ocrotesc cu atingerea lor blanda si gingasa, devenind UNA cu TOT si in acelasi timp TOT-ul, oceanul in care bate Inima Universului: Dumnezeu.

468 ad

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *